Principală » 2016 » Martie » 24 » Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte-Avocat Adrian Albu
8:30 PM
Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte-Avocat Adrian Albu
Autoritatea părintească poate să fie exercitată, ca regulă, în comun de către ambii părinți sau poate să fie exercitată, cu titlu de excepție, de către un singur părinte. Conform art. 397 cod civil, după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. Art. 398 cod civil statuează că autoritatea părintească se exercită doar de către unul dintre părinți dacă există motive întemeiate, iar dacă se decide așa celălalt părinte are dreptul de a veghea la creșterea și educarea copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia. Art. 403 cod civil prevede că, în cazul în care împrejurările avute în vedere de instanță atunci când a luat măsura se schimbă, se pot modifica și măsurile luate.
Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului acestuia la o dezvoltare fizică și morală, la echilibru socio afectiv, la viață de familie, drept afirmat și de art. 8 al CEDO.
Într-o primă speță (decizia nr. 643/08.05.2014, Curtea de Apel Suceava, Divorțul, practică judiciară, Edit. Moroșan, 2015, pag. 70-82), s-a reținut că probatoriul administrat în cauză a relevat un comportament agresiv al tatălui față de minori, ceea ce reprezintă un risc pentru dezvoltarea, creșterea și educarea acestora, neexistând o cale de comunicare între minori și tatăl acestora, al cărui comportament violent constituie motivul unei stări de temere, neliniște și respingere.
În speță, s-a decis de către instanțele de judecată desfacerea căsătoriei, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mama reclamantă, obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere și evacuarea tatălui din imobil. Sintetizând, arăt că motivele întemeiate avute în vedere la pronunțarea hotărârii. prin care instanța de judecată a decis ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă, au fost următoarele: – Violențele fizice și psihice grave exercitate de tatăl asupra soției sale și asupra copiilor (certuri, bătăi, amenințări), din raportul de evaluare psihologică rezultând că minorii au puternice sentimente de furie față de tată, au fost de față la agresiunile asupra mamei, au temeri puternice că tatăl se va enerva și îi va bătea pe ei și pe mamă. – Comportamentul rece, indiferent și violent al tatălui față de copiii săi; – Faptul că tatăl nu a contribuit în nici un fel la întreținerea copiilor, ba mai mult a reținut pentru sine alocația copiilor.
Într-o a doua speță (decizia nr. 959/28.05.2013 Curtea de Apel București) s-a reținut că în condițiile noului Cod civil exercitarea autorității părintești de un singur părinte se poate decide, justificat prin interesul superior al copilului, prin raportare la disp. art. 397 cod civil. Plecând de la dispozițiile legale și comunitare care impun instanței de judecată soluționarea cauzei în mod obligatoriu prin prisma interesului superior al copilului, Curtea reține că noțiunea de interes superior al copilului are un caracter complex, fiind analizată în funcție de factori multiplii care se apreciează de către instanță. Astfel, instanța are obligația să obțină relații cu privire la profilul social-moral al părinților, modul în care aceștia își exercită îndatoririle față de copil, starea sănătății lor și a copilului, posibilitățile materiale pe care le au soții pentru asigurarea creșterii și educării copilului, precum și orice alte date care ar fi de natură să aibă o influență asupra soluției. (Buletinul Jurisprudenței CAB, Ed. Universul Juridic, pag. 228-230).
În speța menționată instanțele de judecată au decis că este în interesul superior al copilului ca locuința acestuia să fie stabilită la tată, reclamant în cauză, iar autoritatea părintească asupra copilului să fie exercitată exclusiv de către tată, mama urmând să aibă dreptul la legături personale cu minora.
Evident că, în conformitate cu art. 398 cod civil, instanța de judecată a considerat că există următoarele motive întemeiate: – Cât timp a stat numai la mamă, minora și-a schimbat comportamentul și a devenit indiferentă față de activitățile școlare, împrumutând din limbajul și agresivitatea pe care mama o manifesta față de tată; – mama minorei manifesta probleme medicale de natură psihică (reacție depresiv-interpretativă prelungită la o personalitate dizarmonică de tip emoțional instabil), conform unui raport medico-legal; – în raportul psihosocial întocmit de DGASPC s-a apreciat că este necesară separarea copilului de mamă și stabilirea locuinței la tată deoarece în acest ar fi îmbunătățită situația copilului, mama nefiind în măsură să exercite autoritatea părintească asupra copilului; – starea emoțională a minorei, puternic afectată de despărțirea părinților, se reflectă și în colectivitate, conflictele între ea și colegi fiind frecvente, iar minora tinde să aibă o atitudine de izolare; – s-a reținut că schimbarea comportamentului minorei a fost alimentată de atitudinea mamei care îi prezintă copilului o imagine deformată despre tată, inducând copilului o stare confuză și conflictuală cu privire la relațiile pe care ar trebui să le aibă cu tatăl; – minora trebuie să crească într-un climat armonios, propice dezvoltării și securității psihice și morale, să se bucure de viață; în schimb, sentimentele care îi aduc tristețe, ivite ca urmare a conflictului dintre părinți, trebuie rapid înlocuite.
Discutii sub anonimat!